Preotul Aurel Mărgineanu s-a născut în Iași la data de 5 octombrie 1959 din părinţi ortodocşi, buni creştini, al doilea dintre cei patru frati.
Cursurile primare şi gimnaziale le-a urmat la şcoala generală nr. 15 din fostul cartier Târguşorul Nicolina iar cursurile liceale, inclusiv clasa a XI-a, la Liceul Construcţii de maşini din Iaşi.
Între anii 1977-1982 a urmat cursurile Seminarului teologic din Mănăstirea Neamţ împlinind astfel dorinţa mamei sale care a plecat în veşnicie în anul 1976.
Stagiul militar, l-a efectuat la Beiuş cu termen redus, întrucât a fost admis în anul 1982 la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti. In anul 1987 a absolvit cursurile Facultăţii de Teologie şi a obţinut titlul de licenţiat în teologie cu lucrarea „Psihologie şi educaţie” sub îndrumarea părintelui profesor Constantin Galeriu, cu calificativul foarte bine.
Tânărul Aurel Mărgineanu s-a căsătorit cu domnişoara Micaela Ştefan, medic stagiar în Iasi, la data de 19 iulie 1987, întemeind o familie care a dat naştere la patru copii.
Momentul hirotoniei în diacon a fost rânduit de Dumnezeu la 30 ianuarie 1988 în zi de sâmbătă, la sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi şi în preot duminică 31 ianuarie 1988 la pomenirea Sfinţilor doctori fără de argint Chir şi Ioan. Hirotonia a avut loc la catedrala Mitropoliei din Iași şi a fost oficiată de către Preasfinţitul Pimen pe atunci episcop vicar la Iași pentru diaconie şi de către Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist. pentru preoţie. Preotul Aurel Mărgineanu a primit misiunea dificilă să păstorească parohia Mânzăteşti cu cele două filii ale sale, Cristeşti şi Coada Stâncii, parohie vacantă de aproape doi ani. Parohia era formată din trei sate cu trei biserici ce necesitau lucrări de consolidare şi o casă parohială în construcţie. În cei zece ani de pastoraţie părintele împreună cu credincioşii au finalizat lucrările la casa parohială pe care au dotat-o cu o anexă gospodărească cu trei încăperi şi beci, au construit două săli de prăznuire la Mânzăteşti şi Coada Stâncii, au consolidat din temelie biserica din Mânzăteşti şi au refăcut pictura, au realizat documentaţia tehnică pentru consolidarea bisericii din Cristeşti.
Datorită faptului că familia părintelui Aurel nu a mai avut posibilitatea să locuiască împreună cu părintele la Mînzăteşti începând cu anul 1995, întucât soţia sa lucra în Iaşi iar copiii începuseră să meargă la şcoală tot în Iaşi, în anul 1998 a cerut să participe la examen pentru a ocupa un post de preot în Iaşi. În urma examenului părintele a fost numit preot la biserica din cimitirul Eternitatea din Iaşi.
La cimitir s-a confruntat mai întâi cu o mentalitate deviată de la atitudinea creştinească în faţa morţii. Biserica nu avea parohie arondată şi deci nu avea comunitate de credincioşi fapt ce îngreuia şi mai mult crearea unei comuniuni de credinţă. Cei ce slujeau la biserică veneau în primul rând pentru profitul material abuzând uneori de slăbiciunile familiilor îndoliate. Groparii şi cerşetorii îşi găseau singuri forme de activitate în afara spiritului ortodox. Toate aceste atitudini erau asumate de către societăţille comerciale de pompe funebre astfel încât preotul nu mai putea conduce cum se cuvine conştiinţa creştinească. Alipită de biserica din cimitir este construită o anexă care era folosită pentru privegherea trupurilor înaintea înmormântării. Din acest motiv, uneori, vara nu se mai săvârşea Sf. Liturghie, iar sâmbăta Sf. Liturghie era exclusă. În faţa acestor dificultăţi părintele a venit cu noi reguli de comportament şi cu intenţia de a construi un locaş de priveghere. După ce a revizuit învelitoarea din tablă a bisericii, a reparat şi curăţat pereţii interiori ai bisericii şi a dotat Sf. Altar cu veşminte, icoane şi acopereminte necesare slujbelor religioase, a obţinut acceptul prin Notariat să ridice pe cavoul familiei Cantacuzino-Paşcanu un Locaş de priveghere, cu spaţiu frigorific, în partea de rasărit a bisericii. Construcţia a demarat greu, pentru că la început Primăria nu a agreat această idee şi în primii trei ani lucrările au fost susţinute doar din fondurile de la biserică, dar, mai apoi, Primăria Iaşi a finanţat lucrarea care a fost sfinţită în anul 2005.
În anul 2003 preotul Aurel Mărgineanu a absolvit cursurile de Studii Aprofundate la Facultatea de teologie din Iaşi cu lucrarea „Moartea şi înmormântarea – credinţă, ritual, tradiţii, obiceiuri”.
La data de 2 aprilie 2007 preotul Aurel Mărgineanu a primit o nouă misiune de a ridica o biserică într-o parohie nou arondată în cartierul I.C. Brătianu, zona Bucium. A trudit pentru formare noii comunităţi creştine, pe care o vedea că o familie, şi ridicarea noii biserici, o bijuterie arhitecturala.
Dar Bunul Dumnezeu a avut altă rânduială, astfel că la 23 noiembrie 2020, în luna când era rânduită sfințirea spațiului liturgic de la demisol, avea să îl cheme să primească altfel de răsplată.
Vrednic este!
Data hirotonire: 1988-01-31
